mi-a plăcut acestă descriere a lui Homiakov; şi mi-a plăcut cum pune faţă în faţă creştinul-care-suntem-noi cu creştinul-adevărat, acela care poate privi lucrurile în faţă, pentru că este egal-cu-sine-însuşi, nu poartă măşti în faţa celor din jur şi nu acoperă cu măşti ceea ce vede în jur.
şi asta datorită libertăţii pe care i-o dă însăşi credinţa - o credinţă care este Adevăr prin-ea-însăsi, un Adevăr care stă în picioare prin-El-Însuşi şi pe care nu le aperi cu arme, nu le aperi cu ură, nu le aperi prin desconsiderare faţă de restul; credinţa lui Homiakov este într-Un Adevăr Care te apără El pe tine, nu tu pe El.
cu cât pui mai multă patimă în a-ţi apăra adevărul, cu cât mai multă frică şi paranoia în sufletul tău, cu cât mai multe pericole şi duşmani vezi în jur, cu atât îţi trădezi propria ne-credinţă, cu atât arăţi cât de puţin crezi, în fapt, că Adevărul Acela rezistă prin-Sine-Însuşi: credinţa nu se teme de lumină; ne-credinţa da.
---
"Homiakov nu numai conştientiza valoarea credinţei, ci era profund convins de stabilitatea ei, de faptul ca dreapta-credinţă este de neclintit. Prin urmare, nu îi ducea grija, nu se temea pentru credinţă şi, pentru că nu se temea, a privit întotdeauna totul direct în faţă, cu ochii larg deschişi, nu şi-a închis ochii din faţa a nimic; nu a încercat să ocoleacă nimic, să scape de nimic; nu a încercat niciodată să se însele pe sine însuşi, să se mintă pe sine însuşi.
(Homiakov a fost un om) deplin liber, pentru că a fost deplin autentic în convingerile sale (... şi) aprecia adevărul pentru adevărul-în-sine, nu ca o satisfacţie, o împlinire personală.
Accept, mă plec, mă supun; prin urmare, în realitate, nu cred. Biserica oferă numai credinţă, cheamă numai credinţa în sufletul omului şi nu se mulţumeşte cu nimic mai puţin. Cu alte cuvinte, Biserica primeşte în sine numai persone libere. Oricine îi aduce numai acceptul unui slujitor, fără a-i aduce credinţa unui om liber, nu este în interiorul Bisericii, nu este al Bisericii.
Biserica nu este o doctrină, nu este un sistem, nu este o instituţie. Biserica este un organism viu, un organism al adevarului si dragostei; sau, mai precis: Biserica este adevărul şi dragostea ca organism."
(Yury Samarin despre Homiakov, în introducerea la prima ediţie a lucrărilor teologului rus)
