“Nu înţeleg şi îmi displace total fanatismul îngust - atitudinea polemică a ideii că ‘cel care nu este pentru noi este împotriva noastră’ contrazice, după mine, duhul Sfintei Scripturi... Tot ce este bun şi profund uman conţine în sine o scânteie din Dumnezeu şi nu ar trebui să ne rămână străin. Probabil aceasta orientare a duhului meu către lume, căutarea mea de a înţelege sufletul fiecărei fiinţe umane, căutarea mea de a-L găsi pe Domnul – poate acestea explică dragostea mea pentru natură, pentru artă, literatură şi, în general, pentru tot ceea ce este frumos în viaţă.
Deseori ma întreabă oamenii ‘Cum, încă mai citiţi romane?’ Şi, cu oarecare stânjeneală, le răspund că da. Şi este adevarat. Urmăresc literatura, încerc să nu pierd nici un volum din Sovremennye Zapiski (Însemnări Contemporane). Poate că greşesc prin asta, pentru că mi s-ar potrivi să îmi dedic orele de răgaz literaturii duhovniceşti a bisericii. Cu toate astea, cred că literatura seculară este unul dintre marile mijloace de educaţie a sufletului omenesc, aproape la fel de eficient ca natura însăşi; iar semnificaţia religio-educaţională a naturii este imensă.”
Cele de mai sus sunt extrase dintr-o autobiografie (Put’ moei zhizni - Căile Vieţii Mele) care se termină cu un paragraf în care se regaseşte şi fraza:
“Întotdeauna am găsit că răbdarea este o uriaşă forţă creativă.”, unde ‘rabdarea’ despre care vorbeşte Mitropolitul Evloghie se referă la puterea de a permite fiecărei persoane libertatea de a se dezvolta în direcţia care îi este firească. Pentru că riscul de a opri un om din propria-i creştere este uriaş – pe de o parte, te pui împotriva voii lui Dumneze Însuşi pentru acel om, iar pe de alta parte, respingându-i dreptul (de Dumnezeu dat) de a-şi aduce fructele la vremea potrivită, furi Trupul Bisericii de roadele unuia dintre membrele sale.
Iar aici, pe pamânt, când omul se face stăpân peste fratele său, îl impiedică să-şi dea ‘rodul său, la vremea sa’ – iar când fructul este oprit din creştere este amar, iar uneori, chiar otrăvitor. Si asta deşi, dacă i s-ar fi ingăduit să ajungă la maturitate, ar fi putut fi dulce şi ar fi putut hrăni întregul Trup al Bisericii.
"Răbdarea este o uriaşă forţă creativă."
