Doamne ajuta si buna dimineata.
dupa multe lupte interioare, am decis ca in timpul saptamanii sa (incerc sa) postez mai scurt, insa zilnic: un fel de 'la cafea cu duhovnicul meu'.
fac asta ptr ca eu insumi (va rog sa nu 'ma spuneti') imi beau cafeaua, dimineata de dimineata, stand de vorba (la mine-n cap, fireste) cu propriul meu duhovnic. si-l intreb de toate iar el, sarmanul, imi si raspunde la toate.
prin urmare, pentru cafea de luni, cateva randuri despre Pogorarea la Iad (mi s-a parut o tema most appropriate, dat fiind ca lunea este ziua 'pogorarii la birou' ptr mare parte din voi); este o portiune mai larga din textul despre Biserica, pe care o sa-l sparg pentru blogul nostru in 2-3 postari, cat sa trecem asa prin 2-3 intalniri de dimineata.
este una dintre temele recurente ale mintii mele / este, prin urmare, o tema pe care fac o sumedenie de notite, unele foarte recente / exista multe motive pentru asta: sper ca, pana la sfarsitul saptamanii, aceia care se vor abona la lecturile noastre matinale, sa inteleaga si de ce.
va imbratisez in Domnul.
---
Când ne împărtăşim, ne împărtăşim cu Acel Trup cu Care Hristos S-a urcat pe Cruce, a Înviat, S-a înălţat şi a şezut de-a dreapta Tatălui, DAR S-a şi pogorât la Iad. Când noi ne prefacem treptat, prin împărtăşire, ‘după Chipul’ Acestui Trup, ne apropriem atât Învierea şi Înălţarea întru Slavă a lui Hristos, CÂT ŞI Patimile şi Pogorârea la Iad a lui Hristos. Aceleaşi implicaţii universale (ontologice) care sunt valabile în sensul Împărtăşirii cu Sfintele Taine spre aproprierea Învierii şi a Raiului, sunt valabile şi spre aproprierea Crucii şi a Iadului.
Fiecare dintre acţiunile centrale ale vieţii în trup a lui Hristos are profunde implicaţii ontologice, extinse asupra tuturor oamenilor (Întregul Adam) DAR ŞI asupra Bisericii, Trupului Acestui Cap – Hristos. Întruparea, Răstignirea, Învierea, Înăltarea DAR ŞI Pogorârea la Iad, fiecare sunt acte transformatoare nu numai a lui Hristos (ca Ipostas în Sine) ci a firii omenesti însăşi, per ansamblu. Pogorârea la Iad nu diferă în nici un fel, ca universalitate a valabilităţii sale, de Răstignire, de exemplu. Atât Răstignirea cât şi Pogorârea la Iad sunt ‘evenimente’ în sine, punctuale, dar comportă şi implicaţii trasformatoare asupra întregii firi omeneşti.
Singura cale spre mântuire este urmarea lui Hristos – în El ne răstignim, murim, înviem şi ne învrednicim de slava vieţii veşnice DAR tot prin El trebuie să ne asumăm, ca Biserica şi ca Om, inclusiv Pogorârea la Iad. Această ‘scăpare’ dogmatică, tendinţa de a ignora evidenţa asta, justifică şi mesajul pe care Dumnezeu l-a reînnoit omenirii şi Bisericii însăşi prin cuvântul Său din secolul XX către Sfântul Siluan – ‘Ţine mintea ta în iad’.
Şi mai justifică şi răceala care bate azi prin inimile noastre.
