aseara am citit o rugaciune a Sfantului Isaac, o rugaciune de multumire pentru cum 'arata' viata mea pentru ca exista Hristos. si se intreba Sf Isaac care era durerea si cum era inima tuturor celor care au tanjit dupa Hristos, toate generatiile dinaintea Intruparii, cei care asteptau un Izbavitor, un Mantuitor din toate: din ale lumii, din ale mele, din ale vietii, din ale mortii.
oare cum as fi eu, ca om, daca in viata mea nu ar exista Hristos si nici posibilitatea unui Hristos Care sa Se fi jertfit pentru a ma curata eu?
m-am gandit deseori, in zilele mele proaste, ca, daca in momentele de criza, momentele formatoare din viata mea, cineva mi-ar fi pus inainte un alt dumnezeu sau o alta viziune asupra Lui, cel mai probabil as fi crezut in acela asa cum cred astazi in Hristos.
si asa e: as fi crezut cu aceeasi putere si cu aceeasi indarjire.
dar as fi crezut in ceva mort, in ceva care, dincolo de credinta mea, nu ar fi avut puterea asta vie de a-mi schimba inima, de a-mi curata inima prin propria-I Jertfa. mi-am dat seama ca da, ceea ce imi apartine in conversatia asta eu - Domnul, partea mea, ca om, credinta, ar fi fost aceeasi.
dar partea Lui, ca Cel Jertfit pentru mine, ar fi fost absenta: si cum ar fi inima mea daca nu as avea Jertfa asta sub care sa ma ascund in toate zilele vietii mele?
mi-am dat seama aseara ca depind de Hristos intru totul si ca, fara El, nimic nu mai are sens, pentru ca, fara Jertfa Lui, totul este deja pierdut, fara drum de intoarcere.
mi-am mai dat seama si ca, de vreme ce credinta mea pentru El este egala cu credinta pe care as fi generat-o din mine pentru orice alt dumnezeu, inseamna ca, inca, nu am gasit credinta. si ca traiesc, inca, 'pe credit', in asteptarea acelei credinte vii si hranindu-ma numai din rabdarea si dragostea Domnului.
---
tinerii aia de mai jos mi-au spus ceva, fiecare din ei, de asta m-am apucat sa-i pictez: n-as putea spune exact ce, dar e o anumita pierzare in gestica unuia / mimica celuilalt pe care mi-o recunosc ca fiindu-mi proprie, pe alocuri: in acele momente in care Hristos lipseste si din perspectiva mea si-mi duc viata ptr o vreme ca aceia nascuti inaintea Intruparii, asteptand, tanjind, topindu-ma dupa un Izbavitor.
