postarea anterioara, cea despre felul in care ne mintim pe noi insine o viata intreaga ca stim sau, cel putin, intuim ce inseamna sa iubesti, este legata, pana la urma, de aceeasi nebunie omeneasca a idolatriei. pentru ca Domnul e atat de adanc in tot ceea ce ne-a descoperit despre Sine Insusi si pentru ca a ne asemana Lui inseamna, asa cum ne si spune in repetate randuri, sa renuntam la propria viata, sa ne murim noua insine si lumii, alegem sa tradam.
alegem sa ne lepadam de aceasta chemare, insa o facem in forme subtile, tainice chiar sufletului nostru; tradam in soapta, ne invaluim pe noi insine intr-o asemenea parsiva lepadare de Hristos incat, de la un punct incolo, nici nu mai constientizam ce facem.
Thursday, 14 October 2010
Tuesday, 12 October 2010
poleiala iubirii
cum sa incep un post despre dragoste? despre inabilitatea omului de a iubi?
credinta mea in dragoste este direct proportionala cu deznadejdea cu care imi agat mantuirea de mila lui Dumnezeu: daca nu as crede ca Dumnezeu este Dragoste, nu as vedea cale de mantuire pentru nimeni, nu numai pentru mine.
dincolo de aceasta Iubire, insa, nu cred ca exista dragoste. intre noi, oamenii, aici si acum, in viata asta, nu exista dragoste, exista numai egoism si aranjamente mult sau mai putin constientizate si care au de a face mai mult cu raporturi de putere, instinct de conservare sau nevoia de siguranta decat cu o umbra, macar, a ceea ce inseamna Dragoste.
credinta mea in dragoste este direct proportionala cu deznadejdea cu care imi agat mantuirea de mila lui Dumnezeu: daca nu as crede ca Dumnezeu este Dragoste, nu as vedea cale de mantuire pentru nimeni, nu numai pentru mine.
dincolo de aceasta Iubire, insa, nu cred ca exista dragoste. intre noi, oamenii, aici si acum, in viata asta, nu exista dragoste, exista numai egoism si aranjamente mult sau mai putin constientizate si care au de a face mai mult cu raporturi de putere, instinct de conservare sau nevoia de siguranta decat cu o umbra, macar, a ceea ce inseamna Dragoste.
Monday, 4 October 2010
Dragostea Domnului
Dragostea lui Dumnezeu nu este un sentiment: nu o 'simtim' asa cum simtim dragostea omului, care este un sentiment, nici nu o 'intelegem' asa cum intelegem un gand al omului si nici nu o experiem in trup, asa cum facem cu anumite forme de durere sau placere.
desigur, nu inseamna ca nu se poate simti si asa: toate simturile noastre sunt niste radare zidite, pe care putem, uneori, sa detectam prezenta Iubirii lui Hristos: sub forme de-formate, lipsite de desavarsire si acuratete: si totusi, uneori, aceste radare zidite percep 'prezenta' Iubirii ne-zidite a Domnului.
e foarte important, insa, sa intelegem faptul ca Dragostea lui Dumnezeu nu este un sentiment, pentru ca asta ne va ajuta sa ocolim doua caderi:
desigur, nu inseamna ca nu se poate simti si asa: toate simturile noastre sunt niste radare zidite, pe care putem, uneori, sa detectam prezenta Iubirii lui Hristos: sub forme de-formate, lipsite de desavarsire si acuratete: si totusi, uneori, aceste radare zidite percep 'prezenta' Iubirii ne-zidite a Domnului.
e foarte important, insa, sa intelegem faptul ca Dragostea lui Dumnezeu nu este un sentiment, pentru ca asta ne va ajuta sa ocolim doua caderi:
Subscribe to:
Posts (Atom)
